12.28.09
La mulţi ani!
Reprezentantii mai multor natiuni se intalnesc intr-un restaurant. Toti au cerut cate un pahar de vin, dar cand au adus vinul, in fiecare pahar era o musca. Suedezul a cerut alt vin in acelasi pahar. Englezul – vin nou in pahar nou. Finlandezul a scos musca si a baut vinul. Rusul a baut vinul cu tot cu musca. Chinezul a mancat musca, dar nu a baut vinul. Evreul a prins musca si a vandut-o chinezului. Romanul a baut t rei sferturi de pahar si a cerut sa-i fie schimbat. Norvegianul a prins musca si s-a dus la pescuit. Irlandezul a maruntit musca si i-a trimis paharul englezului. Americanul a inceput proces impotriva restaurantutlui si a cerut 65 mil dolari daune morale. Scotianul a prins musca de gat si a zis: – Chiar acum sa scuipi tot ce ai baut.
12.01.09
LCC
Libertatea, Click, Cancan…. asta cumpără lumea la chioşcurile de ziare. E pachet complet, n-am auzit pe nimeni să ceară doar una sau două dintre ele.
Lăsînd la o parte lucrurile astea, aţi remarcat o chestie? Un lucru care azi ne impresionează teribil, care ne mişcă sufletul, mîine ar putea să ne fie absolut indiferent. Pe mine m-a mirat multă vreme teraba asta. Însă am găsit motivul pentru care se întîmplă asta: LCC (Libertatea, Click, Cancan). Cultura LCC. Ştirile de la tv sînt LCC, oamenii sînt LCC, întîlnirile sînt LCC, discuţiile sînt LCC, relaţiile sînt LCC. Adică fără substanţă şi fără nimic pozitiv. E o lume LCC, în care subiectul zilei de azi nu va mai fi de actualitate şi mîine.
Zilele mele sînt aproape toate LCC pentru că LCC e prima fiinţă pe care o văd dimineaţa, LCC sînt majoritatea oamenilor pe care îi cunosc, LCC sînt ziarele şi televiziunile. Şi sînt masochist, pentru că şi femeile mele sînt LCC, la fel şi aproape toate gîndurile pe care le am.
LCC e ca un virus, un fel de gripă porcină. Şi toţi îl avem sau o sa îl avem.
“In a world without dreams
Things are no more than they seem
And a world without heroes
Is like a bird without wings
Or a bell that never rings
such a sad and useless thing“
11.29.09
Să vă zic ceva
Am fost la tîrgul de carte Gaudeamus şi am găsit o carte, “Quijote”, scrisă de Ada Milea. Iată un scurt citat, care seamănă foarte bine a Marin Sorescu:
“În veşnica ta comedie
ne naştem, dar se naşte şi moartea cu noi;
Trăim, dar trăieşte şi moartea în noi.
Cum să fii liniştit
cînd trăieşti cu moartea în tine…?
Cum să fii liniştit
cînd trăieşti cu liniştea-n tine…?
Cum să-ţi permiţi să fii liniştit
cînd doar linişte urmează…?
Cum să-ţi permiţi să nu visezi
în timp ce lumea se crede trează…?”
